British humour

Reciclaţi, Refolosiţi, Recitiţi

Criza asta economică se pare că va accelera tranziţia presei scrise de la tradiţionalul ambalaj de celuloză, ideal pentru împachetarea ouălor şi ştergerea geamurilor, la mult mai modernul şi luciosul suport plastic, fără a pierde aproape nimic din multifuncţionalitatea produsului.

Coana China faţă cu Islamul

Ţară mare şi destul de pestriţă pe la margini China are parte ocazional de minore dar sîcîietoare mişcări separatiste care uneori dau în foc sub forma unor revolte şi încăierări de stradă, la care participă cu entuziasm atît populaţia locală cît şi guvernul central de la Beijing prin delegaţii săi speciali, îmbrăcaţi în verde şi tunşi regulamentar.

După ce anul trecut tibetanii au fost cît pe ce să le stingă chinezilor flacăra olimpică tocmai cînd aceştia se pregăteau de ceremonia de deschidere exersînd cu zburătorii, tobele şi photoshopul, anul acesta a venit rîndul uigurilor să le scuipe chinezilor în blidul de kung-pao.

Neam turcic şi neliniştit, de orientare musulmană, uigurii populează cea mai mare regiune autonomă a Chinei numită simplu Xinjiang sau pe mare Regiunea Uigură Autonomă Xinjiang. Incorporaţi acum 1500 de ani în efemerul imperiu al turcilor celeşti (Gokturks) uigurii nu s-au lăsat pînă nu şi-au făcut lucrul lor, adică un stat care pentru o scurtă perioadă, e drept, s-a întins de la Marea Caspică pînă în Manciuria.

După bătăile succesive mîncate de la chinezi, kirkizi şi mongoli uigurilor le piere pofta de mărire, cel puţin pentru o vreme, rezumindu-se la o poziţie călduţă pe lîngă drumul mătăsii, de unde puteau să-şi apere cu succes sărăcia, şi nevoile şi neamul. Naţiune fără noroc, asemeni kurzilor, uigurii nu au capitalizat nici unul dintre momentele istorice pentru a-şi face o ţara a lor, deşi nimeni nu poate spune că nu şi-au dat interesul, mai spre zilele noastre încercînd cu felurite proclamări de republici, unele islamice, altele doar independente.

Luna trecută, un conflict de muncă banal între cîţiva muncitori uiguri şi chinezi, petrecut în Canton, 4000 de km depărtare, şi finalizat cu decesul a doi minoritari, prin lovire repetată cu corpuri dure şi/sau cotondente, a declanşat o revoltă spontană în Xinjiang, localnicii fiind nemulţumiţi de felul în care autorităţiile au tratat cazul (nepedepsirea exemplară a chinezilor-han, aşa cum este cunoscută marea majoritate galbenă a Chinei roşii).

De la proteste stradale şi pînă la înjurături, spargeri şi incendieri de clădiri şi maşini nu au fost decît cîteva ore, timp în care uigurii au început să atace şi populaţia conlocuitare han, minoritară în zonă, dar majoritară în restul ţării. Pînă acum, potrivit autoritatiile chineze, majoritatea victimelor raportate sunt civili han, ieşiţi în calea bandelor de răsculaţi. Asta pînă aseară cînd un contraatac a ultimilor, i-a pus pe uiguri, măcar parţial, pe poziţii defensive. Numărul total de victime este estimat undeva între 300 şi 10,000, cifre care are trebui privite totuşi cu o oarecare reţinere, dar pe partea cealaltă nici un număr nu e prea mic atunci cînd vorbim de China.

Este clar că uigurii vor să folosească prilejul pentru a încerca marea cu degetul, adică o desprindere de China, în timp ce revoltele violente oferă guvernului chinez un prilej ideal de a curăţa puţin zona de elementele separatiste asociate de către puterea de la Beijing cu jucăuşe mişcări fundamentaliste islamice.

De 4 iulie

Amintiri cu coca-cola:

A informat Gică Popescu sau a turnat?

Probabil că au fost mulţi sportivi care, înainte de '89, au raportat mai în scîrbă, mai în serios, la securitate, care este starea de spirit în rîndul echipelor, loturilor, etc.

Popescu nu-i un caz singular şi nici extraordinar. E foarte posibil că şi el la rîndul său să fi fost turnat de alţii cu ocazia aducerii vreunui video. Fostul baci al Craiovei si nationalei nu-i o victimă şi nici vreun reper moral, după cum deja ne-am putut da seama, mai ales pe parcursul ultimilor ani din cariera de jucător şi primii în cea de impresar, dar nici nu-l putem pune în aceeaşi celulă cu alde Dragomir, Vadim, sau Voiculescu.

Pînă la urmă Popescu a fost un sifonar mărunt, care nici înainte şi nici după revoluţie nu a profitat de acest statut pentru a se căpătui, şi de la care nimeni nu cred că (mai) aştepta mare lucru după asocierea cu Becali si Neţoiu.